Comuna Carcaliu
Județul Tulcea
Menu
Comuna Carcaliu
cer acoperit de nori
Duminică
14/8°C
Luni
13/7°C
Marți
10/4°C
Comuna Carcaliu se află în nord-vestul Dobrogei, pe malul drept al Dunării, la o distanță de 10 km de Măcin, cel mai apropiat oraș, la 24 km de Brăila şi la 73 km. de Tulcea – capitala județului. În limitele sale, teritoriul administrativ al comunei Carcaliu se învecinează:
Teritoriul comunei se află situat în unitatea naturală Măcin, cu relief variat: luncă și terasă cu altitudini de la câțiva metri până la 20-30 m în zona de terasă. Teritoriul are o frumoasă deschidere la Dunăre neutilizată îndeajuns până în prezent. Ca tipologie, satul Carcaliu, era grupat în zona înaltă. Tipologia curților este specifică satelor de lipoveni: loturi înguste și lungi cu suprafețe destul de mici. Această tipologie este specifică satelor de pescari.
Satul este străbătut de pârăul Recea.
Vegetația naturală a localității Carcaliu este specifică zonei de silvo-stepă, caracterizată printr-o combinație de pădure și stepă. Printre speciile de arbori care pot fi întâlnite aici se numără stejarul, ulmul, arțarul, carpenul, salcâmul, plopul și părul sălbatic. De asemenea, arbuștii precum cornul, socul și măceșul sunt prezenți în zonă.
În poienile cu vegetație ierboasă, se pot găsi specii precum păiușul și sulfină, iar pe unele pășuni sunt prezente plante ca firuța, păpădia, pelinul, coada șoricelului și laptele cucului.
Din punct de vedere pomicol, zona este propice pentru cultivarea caisului, părului, nucului, gutuiului, prunului și mărului, care dau rezultate bune în aceste condiții.
Relieful comunei Carcaliu este variat, incluzând terenuri joase în lunca Dunării (brațul Măcin), terenuri arabile de câmpie și Munții Măcinului, care reprezintă rămășițele vechilor munți Hercinici. Teritoriul nu este străbătut de alte ape decât Dunărea, care constituie principala sursă de apă din zonă.
Cea mai mare parte a suprafeței acestei comune este alcătuită din aluviunile brațului Măcin și nu conține substanțe minerale solide valorificabile în mod economic. Restul este acoperit de loess, cu grosimi de până la 15 m și resurse imense. De sub pătura de depozite loessoide se ivesc mici petice de formațiuni devoniene și de granit. Devonianul este constituit din gresii, șisturi și calcare iar resursele sunt medii. Cel mai important corp se află în marginea de sud-vest a localității.
Granitul, care s-a format în Paleozoicul mediu, este de tip gnaisic, ca și în zona Măcin și are resurse substanțiale, putând fi exploatat în bune condiții. Se găsește la aproximativ 1 km nord-est de localitatea Carcaliu.
Nu se cunosc date despre vechi exploatări aflate pe teritoriul acestei comune formate doar dintr-o singura localitate. Este posibil sa se fi exploatat sporadic, artizanal, un corp de granite aflat la mai puțin de un km est (est – nord – est) de localitatea Carcaliu.
Comuna Carcaliu prezintă o serie de caracteristici climatice specifice, influențate în mod semnificativ de factori locali precum altitudinea, gradul de fragmentare a reliefului și covorul vegetal. Din punct de vedere climatic, Carcaliu se caracterizează printr-un climat continental, cu veri fierbinți și precipitații slabe și ierni geroase cu viscole puternice. Temperatura medie anuală este de 11,1°C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 440 mm/mp. Condițiile naturale de sol, climă și relief din Carcaliu sunt în general favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. Aici se cultivă diverse cereale, fasole, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume și lucernă. De asemenea, zona este propice și pentru cultivarea pomilor fructiferi și a viței de vie.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au ales să se stabilească în zone bogate în resurse naturale, în special în apropierea apelor curgătoare, care ofereau atât hrana, cât și apa necesară pentru trai. Localitatea Carcaliu, situată în România, a fost întemeiată către sfârșitul secolului al XVIII-lea de către câteva familii de pescari ruși lipoveni, creștini ortodocși de rit vechi, cunoscuți și sub denumirea de staroveri. Acești emigranți au părăsit Rusia, probabil din regiunile Voronej și Saratov, situate de-a lungul fluviului Volga.
Una dintre primele atestări documentare ale localității Carcaliu apare pe o hartă rusească din 1835. Istoricul român C. C. Giurăscu menționează că această hartă a fost realizată între anii 1828 și 1832. Denumirea “Carcaliu” este o corupție a termenului turcesc “Kará-Kalé”, care se traduce prin “cetate neagră” (de la “Kará” – negru și “Kalé” – cetate, piatră). Înainte de invazia turcilor, localitatea purta numele slavonesc de “Kámena” (Piatră), iar după invazie a primit denumirea actuală.
Populația localității Carcaliu este majoritar lipovenească (rusă). Conform relatărilor, inițial au existat câteva colibe de pescari lângă un pietroi mare (denumit “kámen” în rusă), care poate fi văzut și astăzi. În timp, localitatea s-a populat treptat cu lipovenii fugiți din Rusia. Până în anul 1825, aceștia erau suficient de numeroși pentru a întemeia un sat căruia i-au dat numele de “Kámena”. Turcii au schimbat ulterior denumirea în “Kará-Kalé”.
În vorbirea localnicilor, denumirea slavă “Kámen'” (Камень – «piatră») este încă folosită, iar rușii lipoveni din alte localități din România utilizează și varianta slavă “Kámenka” («piatră»). Această denumire slavă de “Kámenka” este, de asemenea, înregistrată pe harta rusească menționată.
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Carcaliu se ridică la 2.136 de locuitori.
Localitatea Carcaliu este conectată la DN 22D prin DJ 222 L, în lungime de 5,3 km din care 2,8 km pe teritoriul administrativ al comunei. Rețeaua stradală cu o suprafață de 29,20 ha are în componentă 12,1 km drumuri, din care 2,1 km asfaltați în stare bună și 15 km străzi asfaltate si in curs de asfaltare prin proiectul de investiție intitulat ,,Modernizare infrastructură rutieră de transport, comuna Carcaliu, judetul Tulcea” .
În comuna Carcaliu, există mijloace de transport care tranzitează localitatea, permițând circulația către comunitățile învecinate.
Din punct de vedere economic Comuna Carcaliu se bazează pe sectoarele cu creșterea cea mai rapidă, agricultura şi sectorul de investiții. Sectoarele cu cel mai rapid declin sunt zootehnia şi industria mică.
Cei mai atractivi factori din comunitate pentru potențiali investitori sunt zona favorabilă pentru dezvoltarea sectorului industrial datorită proximității urbane Brăila – Galați; potențial pentru energie eoliană. Pe de altă parte, unul dintre dezavantajele comunei pentru potențiali investitori este lipsa podului peste Dunăre.
Formele de parteneriate dintre mediul de afaceri și autoritățile publice locale sunt inexistente, cooperarea cu IMM-urile pentru implementarea de programe/proiecte inițiate de Primărie nu numai că nu există ba chiar în continuare Primăria nu consideră că elaborarea de proiecte comune în beneficiul comunității este o prioritate la nivelul comunei Carcaliu
Sectorul privat dispune de 22 IMM-uri înregistrate şi active și un număr de 7 Asociații Familiare cu scop lucrativ. Întreprinderile mici au ca activitate principala: comerț, produse de patiserie, alimentație publică, cultivare teren agricol, prestări servicii în construcții, transport, confecții textile, creșterea animalelor, silvicultura, etc.
Există și o asociație a crescătorilor de animale. Singura cale de contact a Primăriei cu acești operatori economici constă în furnizarea de diverse servicii.
Se identifică necesitatea unor activități turistice, având în vedere potențialul turistic al comunei.